Gastrosofie

Featured

Pui Biryani

Se spune că o poză face cât o mie de cuvinte. Ei bine, în cazul de faţă, oricât de iscusit ar fi fotograful, posibilităţile structurale de comunicare ale mediului fotografic sunt mult prea sărace pentru a putea reda măcar o fărâmă din poezia de arome şi de texturi din acest fel de mâncare. Fiecare înghiţitură e încântare pură! Şi nu vă cer să mă credeţi pe cuvânt – deh, s-ar putea cârti pe ici, pe colo că aş fi subiectivă! Încercaţi singuri şi vă veţi convinge! Puiul acesta Biryani e pur şi simplu bucurie la farfurie! Un preparat în care aromele rafinate ale bucătăriei indiene se susţin şi se potenţează reciproc pentru a forma un tot unitar de o savoare greu de egalat.

Şi aceste cuvinte vin de la o persoană care acum 10 ani nu ar fi gustat măcar nici în ruptul capului un preparat indian. Ba în anii cât am avut o colegă de apartament indiancă eram convinsă că sunt alergică la curcuma, căci de fiecare dată când gătea îmi lăcrimau ochii şi mă ustura gâtul. Ca să nu mai spun că multă vreme nu am tolerat niciun fel de iuţeală în mâncare, până la sfârşitul facultăţii nici ridichi nu mâncam pentru că simţeam că îmi ia gura foc de la ele. Din fericire, se pare că toleranţa la iuţeală se poate şi îmbunătăţi pas cu pas în timp, astfel că acum mă pot bucura şi de preparate moderat de picante. Nu, nici nu am în plan să gătesc vreodată cu vreo particulă de Carolina Reaper, nu cred că aş tolera vreodată 2 200 000 SHU! Vestea bună pentru cei ca mine este că acest fel de mâncare chiar nu este picant, dar chiar fără iuţeală vă va produce o explozie de încântare pe papilele gustative. Vorbim de un preparat cu o savoare profund multidimensională şi totuşi extraordinar de bine închegată – un paradox aparent, dar un deliciu sigur! Şi unde mai punem că acesta este unul dintre cele mai iubite şi apreciate feluri de mâncare din bucătăria întregului Subcontinent?

4-6 porţii, timp efectiv de gătire: 2-2,5 ore; marinare peste noapte

Etapa de marinare a cărnii

un pui întreg tăiat în bucăţi nu foarte mici – cam cât ciocănelele; alternativ 1200g de ciocănele de pui fără piele
150 g de iaurt natural
2 linguriţe de sare
o linguriţă de ghimbir proaspăt ras
două linguriţe de usturoi ras
sucul de la un lime

Rondelele de ceapă caramelizată

patru cepe mari tăiate inele
ulei

Curry-ul

Foaie de dafin
3-4 cuişoare
o linguriţă de seminţe întregi de chimion/ cumin
un baton mic de scorţişoară
4 seminţe întregi de cardamom
2 cepe mari tocate
2 roşii tocate mare/ o conservă de 400ml de roşii tocate
2 ardei iuţi verzi
o linguriţă de boia iute
două linguriţe de garam masala
o linguriţă de boia dulce
o jumătate de linguriţă de sare (opţional)

Orezul

500g de orez basmati
Apă clocotită

La asamblarea preparatului

O mână de frunze de mentă tocate
Un vârf de cuţit de filamente de şofran
Un sfert de pahar de lapte
Două picături de apă de trandafiri

Pentru servit

Iaurt grecesc
Opţional salată

Mai aveţi nevoie de:

O oală potrivită cu capac
O oală mare cu capac
O tigaie
O tigaie mare sau un wok în care să încapă oala mare
Două site, o strecuratoare de paste
Spumieră şi o spatulă

La această reţetă e musai să folosim carnea cu tot cu os, dar se poate îndepărta pielea. Puiul se marinează cel puţin preţ de câteva ore, dar recomandat peste noapte cu 150g de iaurt, 2 linguriţe de sare, o linguriţă de ghimbir proaspăt ras, două linguriţe de usturoi ras şi sucul de la un lime. Se masează foarte bine carne ape toate părţile cu această marinade înainte de a se da la frigider.

Inelele de ceapă caramelizată

Cuvântul Biryani provine din limba persană şi înseamnă „prăjit înainte de gătire”, deci e musai să avem şi ceva componente prăjite în acest preparat.

Ceapa se caramelizează la foc iute în baie de ulei (cam ca la gogoşi) şi se scoate într-o strecurătoare pentru a scăpa de uleiul în exces. Sfatul meu este să vă opriţi când ceapa are culoarea maro, bucăţile de ceapă negre sunt uşor amare. Aş mai sublinia faptul că e foarte important ca focul să fie mare şi tiagaia să fie mai largă şi să întoarceţi relative frecvent ceapă, căci inelele care sunt la fundul tigăii se vor închide la culoare foarte repede, în timp ce la suprafaţă toată ceapa e încă alba şi dacă nu staţi cu ochii pe ele şi cu mâna pe paletă sau spumieră, se prea poate să se ardă înainte de a ajunge la stadiul de caramelizare delicioasă dorit.

Prăjirea puiului

În aproximativ 4 linguri de ulei încins se pune o foaie de dafin ruptă în 2-3 bucăţi, 3-4 cuişoare, o linguriţă de seminţe de chimion, scorţişoara, iar după un minut se adaugă patru seminţe verzi de cardamom şi se lasă pe foc un minut înainte de a adăuga două cepe mari tocate. Se lasă 10 minute până ceapa se caramelizează şi devine uşor maronie (se mai amestecă în acest timp) şi apoi se adaugă roşiile care se mai lasă pe foc încă 5 minute înainte de a adăuga mirodeniile: 2 ardei iuţi verzi, o linguriţă de boia iute (roşie) şi două linguriţe de garam masala. Abia acum se adaugă puiul marinat şi bucăţile mai mari absorb mai bine aceste arome. Se mai pune o linguriţă de boia dulce pentru culoare şi se lasă pe foc 30-35 de minute sub capac până carnea e pătrunsă complet. Se mai poate adaugă o jumătate de linguriţă de sare.

Acum avem timp să ne ocupăm de orez. Întâi se spală orezul şi apoi se pune în apă clocotită şi se fierbe doar până e 70% făcut şi apoi se scurge într-o strecurătoare.

Clădirea Chicken Biryani

Se încalzeşte un pic de lapte şi în el se pune la infuzat şofranul, preţ de 15 minute.

Se ia o oală încăpătoare şi o tigaie sau un wok cu un diametru un pic mai mare astfel încât oala cu preparatul să poată fi pusă la gătit nu direct pe foc, ci în tigaie sau în wok (pe care ulterior îl vom umple cu apă clocotită). Pe fundul oalei se pun două linguri de ulei şi se începe clădirea straturilor preparatului cu o mână de ceapă caramelizată urmată de un strat de orez semi-fiert (care să acopere complet ceapa), jumătate din carnea de pui cu sos, menta tocată, al doilea strat de orez, al doilea strat de ceapă caramelizată, restul de curry şi stratul final de orez. Aşadar orezul trebuie împărţit în trei, ceapa în două şi curry-ul tot în două. Nu e nevoie să lucraţi cu cântarul, dar e bine de ştiut cum să dozaţi ingredientele să nu vă treziţi ca nu mai aveti cu ce acoperi bunătatea din oală. Se distribuie deasupra şofranul cu lapte şi se pun cu linguriţa doar două picături de apă de trandafir. Nu exagerăm cu aceasta din urmă pentru că este foarte aromată.

Se pune capacul, sau dacă nu aveţi aşa ceva puteţi pune o farfurie şi pe ea un obiect greu (de pildă, un mojar de granit). Se umple tigaia în care stă oala noastră cu apă clocotită şi se dă la foc mic preţ de 30-35 de minute. E bine să verificaţi din când în când dacă nu s-a evaporat apa din tigaie şi să completaţi la nevoie.

Se serveşte în aşa fel încât toate straturile să ajungă pe farfurie, alături de o lingură sau două de iaurt grecesc sau de o salată.

Puiul Biryani e pur si simplu nemaipomenit. Carnea este extraordinar de fragedă de la marinadă şi se topeşte în gură, orezul e parfumat, sosul e o minunaţie, iar ceapa caramelizată e cireaşa de pe tort. Atenţie! Nu îl serviţi prietenilor decât dacă sunteţi pregătiţi să îl gătiţi iar şi iar. Dacă îl vor gusta, sigur vor dori să îl mănânce cât mai des şi vor rămâne profund impresionaţi de abilităţile voastre culinare!

Fasole verde păstăi la aburi

Fasolea verde pe care bunica o numea “păstări” si care mai e cunoscuta si ca păstai sau teci e un aliment foarte sănătos, cu puține calorii, dar cu multe vitamine si fibre. Iar prepararea la aburi nu e doar simpla si rapidă, ci are si avantajul ca păstrează mare parte dintre vitamine si textura faina si crocantă. E nevoie să fim totuși un pic atenți pentru că fasolea verde crudă e ușor toxică, așadar nu trebuie consumată nici crudă și nici prea al dente (prea crocantă), pentru a ne asigura ca toxina a fost distrusa.

Ingrediente pentru două porții:

– 400g de fasole verde proaspătă (orice soi doriți, cea fideluta e mai puțin recomandata pentru că fiind atât de subțire s-ar putea înmuia excesiv)
– 3 căței de usturoi
– 2 linguri de ulei de măsline
– o lingură de oțet
– 3 linguri de parmezan sau cheddar ras
– sare
– piper
– fulgi de chili (opțional)

Mod de preparare
Fasolea se curăță si se spală.

Fierberea păstăile pe aragaz sau la Instant Pot
Dacă folosiți o oală normala pe aragaz, puneți o cana de apa și deasupra (fără sa stea in apa ca sa fiarbă doar in aburi) un accesoriu special de fiert la aburi ori, la nevoie, o strecurătoare in care puneți fasolea. O lăsați la fiert cam 10 minute, după acest timp încercați o păstaie sa va asigurați-vă ca e pătrunsa, dar nu terci.
Cel mai simplu este cu o oală gen Instant Pot. La cele de 5,7l se pune o cana bună (250ml) de apă in vas, apoi se pune grătarul oalei si pe acesta se adaugă fasolea. Se închide capacul prevazut cu garnitura si se gătește la presiune mare timp de un minut, după care se eliberează imediat presiunea. In acest fel fasolea va avea textura ideala, crocantă, dar totuși fiartă.

Pregatirea uleiului
Intr-o tigaie se încălzește uleiul de măsline cu cei trei căței de usturoi feliați doar până când aceștia din urmă se bronzează ușor. Apoi se închide focul și se lasă să se infuzeze uleiul cu aroma de usturoi ușor prăjit.

Asamblarea finală
Păstăile fierte se pun in tigaie peste ulei, se sărează si se asezonează cu piper proaspăt măcinat (dacă doriți si cu fulgi de chili) si cu o lingură de oțet. Brânza rasă o puteți adăuga acum sau abia când serviți fasolea pe farfurii.
Deși e un fel de mâncare simplu, e nemaipomenit de gustos. El poate reprezenta o garnitura minunată pe lângă o bucata de carne sau poate fi un fel de sine stătător. Foarte gustoase sunt alături de o mămăligă pentru care eu mai nou tot la Instant Pot o prepar. Cu acest fel de mâncare e foarte simplu să încorporati mai multe legume in alimentație așa cum ne sfătuiesc nutriționiștii și dintr-o corvoada consumul de legume se transforma într-un deliciu. Unde mai puneți că dacă excludeți brânza, puteți consuma acest preparat si in post sau dacă sunteți vegani. Poftă bună sa aveți!

Coaste de porc la Instant Pot/ oala sub presiune

Avem aici o rețetă ultra-simpla, rapidă, dar deosebit de gustoasă de coaste atât de fragede că efectiv se dezintegrează la atingere și pot fi mâncate și doar cu furculița, cuțitul este doar opțional. E o rețetă perfectă pentru un prânz din timpul săptămânii pentru că ne solicită efectiv doar preț de cinci minute, iar restul e rezolvat de oala sub presiune și de cuptor.

Timp efectiv de pregătire: 5 minute
Timp total de gătit: 1 oră
Ingrediente pentru 4 porții:
– 1,3 kg coaste de porc
– o ceapă
– o linguriță de sare
– o linguriță de piper proaspăt măcinat
– o linguriță de pudră de usturoi
– 1,5 lingurițe de boia de ardei afumată
– 250ml de apă
-125 ml suc de mere 100%
– 250ml sos barbecue de casă sau cumpărat

Vă mai trebuie:
– Instant Pot sau oală sub presiune
– grătar pe măsura oalei
– tavă
– hârtie de copt
– pensulă de silicon

Mod de preparare

Pregătirea oalei sub presiune

Curățăm și spălăm o ceapă pe care o tăiem apoi în sferturi și o punem în Instant Pot. Turnăm o cană de apă și o jumătate de cană de suc de mere și punem grătarul inclus în cutia oalei. Ne asigurăm că in capac e montată garnitura de cauciuc.

Marinarea cărnii

Putem folosi atât coaste mici și fragede (baby ribs), cât și din cele mai mari și mai cărnoase (St. Louis cut) la această rețetă. Dacă este nevoie, fasonam coastele prin îndepărtarea membranei subțiri argintii care altfel în procesul de gătire s-ar contracta și ar face carnea tare. Din fericire, la noi atât coastele mici, cât și cele mari sunt fasonate gata. Dacă nu, introducem un cuțit pe sub un capăt al membranei și tragem de ea, decojind-o astfel de pe întreaga suprafață.
Spălăm coastele, le tamponam cu șervete de bucătărie sa le uscam și le presăram cu condimentele: câte o linguriță de sare, piper proaspăt măcinat și pudră de usturoi, precum și o linguriță și jumătate de boia afumată. Dacă vă place iute, adăugați și fulgi de chilli sau boia iute, eu nu pun ca sa poată mânca și copiii. Distribuim condimentele pe toată suprafata și le masam un pic cât să între în carne și nu ne mai rămâne decât să ne asigurăm că șiragul de coaste nu are o înălțime prea mare pentru oala noastră, în caz contrar mai retezăm cât să încapa bine.

Gătirea cărnii

Etapa aceasta este deosebit de simplă cu o oală gen Instant Pot. Dacă vă doriți o carne deosebit de fragedă care să cadă efectiv de pe os, fierbeți-o la presiune mare (high) preț de 45 de minute, urmate de eliberarea imediată a presiunii. Pentru o carne fragedă, dar care își menține forma folosiți aceleași setări, dar doar timp de 30 de minute. În ambele cazuri, procesul de fierbere sub presiune va duce la o concentrare a aromelor și asta în timp ce dumneavoastră puteți chiar părăsi locuința.

Aplicarea celei de a doua marinade

După ce scoatem coastele din oala sub presiune le punem pe o tava pentru cuptir asternuta cu hartie de copt si le pensulăm cu sos barbecue de casă sau cumpărat, având grijă să acoperim toate părțile.

Rumenire finală
Setăm cuptorul la 220C și lăsăm coastele cam 10 minute până când sosul barbecue începe să se caramelizeze pe ele, dar sigur fără a le arde.

Servirea coastelor
Fiecare primește cel puțin trei coaste și o garnitură la alegere. Merg tare bine cu o salată, dar și cu orez simplu sau alături de câteva paste. Atenție, sunt așa de bune ca dau dependență!

Pasta tartinabila vegană cu linte, susan, fenicul, chimion și usturoi

Dacă țineți post sau pur și simplu vă doriți la micul dejun ori ca dip pe o pâine integrală crocantă un produs sănătos, ușor de preparat, rapid și care folosește doar ingrediente standard ce se regăsesc în orice cămară, atunci această pastă tartinabilă este răspunsul. Gustul ei aromat și textura cremoasa sunt coordonatele de bază ale unei experiențe culinare deliciose! Vă garantez că va fi dragoste la prima degustare.

Ingrediente
= 100g de linte verde sau neagră
= 3 căței de usturoi
– 4 linguri de ulei de măsline
– o jumătate de linguriță de semințe de chimion
– o jumătate de linguriță de semințe de fenicul
_ sucul de la o lămâie mică (aproximativ 3 linguri)
– o jumătate de linguriță de sare
– piper negru proaspăt măcinat
– 100g de susan
– 2 linguri de ulei
– pătrunjel pentru servire

Mod de preparare

Fierberea lintei
Lintea se pune într-o strecurătoare care se scufundă într-o oală plină cu apă, iar lintea se clătește în acest fel în 3-4 ape, până când apa din oală rămane limpede. Acum aveți două opțiuni: a) să fierbeți lintea în 3 căni de apă fierbinte (reduce riscul de flatulență) pe aragaz 30-45 de minute până devine foarte moale sau b) să o fierbeți la presiune în apă cât să fie acoperită preț de 17 minute. Eu prefer varianta a doua și folosesc un multicooker gen Instant Pot. După fierbere, scurgeți apa.

Baza calita
Curățați ceapa și usturoiul și le spălați. Punem două linguri de ulei de măsline și călim ceapa întâi. Când aceasta începe să devină translucidă, adăugam și usturoiul care are nevoie de un timp mai scurt pentru a se găti, iar după două-trei minute adăugăm o jumătate de linguriță de semințe de chimion și o jumătate de lingurița de semințe de fenicul pe care le prăjim împreună cu restul amestecului preț de 30 de secunde. Când totul este gata, dăm tigaia deoparte și o lăsăm să se răcorească un pic.

Pregătirea tahiniului
Folosim o tigaie care să nu fie teflonată, pentru că aceasta atunci când este încălzită fără ulei poate elimina compuși toxici. Eu prefer să folosesc o tigaie de fontă în care pun susanul și apoi îl încălzesc, amestecând din când în când cu o sfatulă de lemn până când este bine încălzit. Nu este nevoie să prăjim susanul, ci doar să îl încălzim. În momentul în care acesta este încălzit, transferăm susanul într-o râșniță. Robotul meu de bucătărie are și un astfel de accesoriu. Îl râșnim preț de un minut, apoi adăugăm circa două linguri de ulei de măsline și mai râșnim încă unu-două minute.

Pregatirea pastei tartinabile
Luăm robotul de bucătărie, transferăm lintea fiartă în el, punem un pic de sare și de piper, cele trei linguri de suc de lămâie și baza de ceapă călită și amestecăm timp de aproximativ două minute. Dacă ne dorim o pastă mai subțire putem adăuga și 100 de mililitri de apă, mie personal îmi place puțin mai groasă, așa că nu adaug această apă.
După aceste prime două minute de mixare, adăugăm și tahini-ul pe care l-am pregătit în etapa precedentă (sau putem folosi tahini cumpărat) și mai mixăm încă un minut. Acum preparatul nostru este gata de servit!

Servirea pastei partizanabile aromate
Transferăm tot conținutul robotului de bucătărie pe un platou potrivit. Desenăm cu dosul unei linguri o spirală în pastă din platou și apoi, în adanciturile formate, turnăm două linguri de ulei de măsline și deasupra presăram pătrunjel proaspăt tocat. O putem consuma cu biscuiți crocanți tip crackers, cu pâine normală, cu legume proaspete, cum ar fi, bețe de apio sau putem pune această pastă într-un recipient pe care îl putem păstra la frigider câteva zile și o putem consuma la micul dejun. Cu siguranță dacă veți prepara această pastă foarte ușor de preparat, dar delicioasă și extrem de aromată, ea va deveni una dintre preparatele preferate ale familiei dumneavoastră. Poftă bună!

DIRECTIONS:

4. Drain the remaining liquid from the black lentils and transfer to a food processor. Add the sautéed garlic and shallots. Add 1/2 cup water, lemon juice, salt, and pepper to taste. Blend for about 2mins. Add the tahini, then blend again for about 1min

5. Plate the dip and garnish with salt, pepper, chopped parsley, and olive oil to serve

Iaurt la multicooker/ Instant Pot cu lapte UHT

De puțin timp mi-am achiziționat o oală electrică gen Instant Pot. Oala mea nu este fabricată de firma aceasta care, ca și în cazul altor inovații care au făcut istorie, a ajuns să fie folosită pentru a denumi generic întreaga categorie de produse (așa cum xerox e sinonim pentru copiator, nes pentru cafea solubilă, pampers pentru scutece de unică folosință, iar adidașii sunt pantofii sport). Vorbim în fapt despre un multicooker, adică o oală electrică multifuncțională care înlocuiește cu succes mai multe oale/ aparate electrocasnice cum ar fi oala de presiune, tigaia de prăjit, slow cooker, sous vide, fierbătorul de orez, oala de fiert la aburi ori aparatul de făcut iaurt. Din curiozitate mi-am dorit să încerc această ultimă posibilitate de întrebuințare a multicookerului. Nu am mai încercat niciodată până acum să fac eu iaurt de casă, dar am fost cucerită de la prima încercare de gustul minunat, textura foarte cremoasă, cuplate cu simplitatea procedurii și cu faptul că nu avem nevoie decât de două ingrediente care oricum există deja în majoritatea bucătăriilor: lapte UHT și un rest de iaurt.

Ingrediente pentru 6 borcanele de 220ml:
-1 litru de lapte UHT (la Tetrapak care rezistă luni bune în dulap fără refrigerare)
-4 linguri de iaurt

Notă: Dacă doriti să faceți iaurtul în borcanele și nu direct în vasul intern al multicookerului, veți mai avea nevoie de o cană de apă și de grătarul inclus în cutia multicookerului la achizitionare.

Timp efectiv de lucru: 5 minute

Timp total: 8 ore și 5 minute

Compoziția

Într-un bol ori într-o cană cu cioc destul de încăpătoare amestecăm un litru de lapte cu 3-4 linguri de iaurt (eu folosesc iaurt grecesc cu 10% grăsime). Cel mai simplu este să punem întâi iaurtul și să turnăm doar puțin lapte deasupra, urmând să amestecăm până la omogenizare, iar apoi adăugăm și restul de lapte. Ne va fi foarte ușor acum să omogenizam amestecul. Turnăm cu cana ori cu polonicul compoziția astfel obținută în borcane.
Dacă nu vreți să murdăriți un bol mare puteți amesteca într-o cana mică cu cioc cel 3-4 linguri de iaurt cu vreo 6-7 linguri de lapte până la omogenizare, apoi turnați în fiecare borcănel o cantitate aproximativ egală din acest amestec, iar deasupra completați cu lapte simplu și amestecați cu lingura de 2-3 ori.

Eu folosesc borcănele speciale pentru sterilizat în formă de lalea de la Weck, îmi plac pentru că am și capace la ele pe care le folosesc doar pe timpul depozitării la frigider. Capacele sunt foarte utile și dacă dorim stivuirea borcanelelor la frigider.

Pornirea oalei/ aparatului de făcut iaurt

În cuva internă a aparatului (niciodată nu folosim multicookerul fără ea!) turnăm 250ml de apă și apoi punem grătarul pentru gătit la aburi care era incIus în cutia aparatului. Pe gratar încap la fix 6 borcanele de 220ml, suficiente pentru a găzdui compoziția făcută în pasul precedent. Sigur că se pot folosi și borcane de o capacitate mai mare sau puteți face până la 4 litri de iaurt deodată direct în vasul intern al multicookerului. Dacă alegeți si folosiți direct vasul intern, asigurați-vă ca I-ați spălat și deodorizat temeinic cu oțet, altfel riscați ca iaurtul să preia gusturi sau mirosuri străine și nimeni nu își dorește iaurt cu gust de curry sau de friptură.
Nu ne mai rămâne decât să închidem capacul. Pentru iaurt nu avem nevoie de garnitura de cauciuc din capac si e mai bine să o scoatem, tocmai pentru a nu risca să ne alegem cu vreun miros străin impregnat în ea de la un preparat anterior. Apăsam butonul Yoghurt, alegem opțiunea High și Start. La aparatul meu setarea Yoghurt presupune 8 ore de funcționare. Am încercat-o de mai multe ori și iaurtul iese perfect: cremos, atât de gros ca este solid, nu curge defel nici dacă înclin borcanelul. Cum eu nu am mai încercat anterior sa fac iaurt, eu chiar nu știam că nu se lasă niciun fel de zer, adică exact cantitatea pe care o umpleți in borcanele va fi și cantitatea finala de iaurt pe care o veți obține. Dacă observați în cazul dumneavoastră că după cele 8 ore iaurtul nici măcar nu se desprinde ca o masă coagulata de marginea borcanului atunci când îl înclinați, pur și simplu prelungiți timpul de cultivare apăsând pe butonul +, sigur, tot sub regimul Yoghurt. După cum spuneam, in cazul meu de fiecare dată iaurtul e solid, nu se clintește nicicum după 8 ore.

Păstrarea iaurtului

După perioada de cultivare în aparatul special, iaurtul are nevoie de câteva ore bune de refrigerare. Îmi place să fac iaurtul direct în borcănele pentru că această fază e deosebit de simplă și implică doar punerea căpăcelelor din dotare (pentru a evita impregnarea cu eventuale mirosuri din frigider) și stivuirea borcanelelor în frigider.
Iaurtul se păstrează în condiții excelente timp de mai multe zile, dar, sincer, la noi nu rezistă niciodată mai mult de 2-3 zile. E atât de bun, monoporțiile sunt atât de practice și posibilitățile de garnisire înainte de sevire sunt atât de variate încât dispare rapid din frigider.
Eu fac acest tip de iaurt de 3-4 ori pe săptămână și cel mai ușor mi se pare să las aparatul să lucreze peste noapte, în așa fel încât dimineața la prima oră totul să fie gata și să pot pune iaurtul la frigider de cum mă trezesc.
Dacă aveți un astfel de aparat, încercați sa faceți și iaurt cu el! Veți obține un produs sănătos și delicios și veți economisi și mulți bani în timp.

Consumul de energie

De curiozitate, am măsurat cu un aparat special cât curent consumă aparatul pentru un întreg ciclu de fabricare al iaurtului. În cazul de față, l-am lăsat sa funcționeze peste noapte și l-am setat la 8 ore și 30 de minute pe funcția Yoghurt High pentru că așa era gata când ne trezeam. Consumul total a fost de 0,15kwh, ceea ce la tariful actual de curent pe care îl avem noi, echivalează cu €0,06, adică 6 eurocenți. Asta ar însemna că prețul total pentru cele 6 borcănele de iaurt (peste 1 litru de iaurt) ar fi cam €1,10.

Iaurtul nu se clintește când borcanelul este înclinat

Lingurița sta dreaptă în acest iaurt deosebit de cremos

Coaste de porc la cuptor cu ceapă caramelizată

Ingrediente pentru 3-4 porții:

– 1-1,2 kg de coaste de porc necondimentate
– sare
– piper
– cimbru
– boia de ardei
– un kilogram de cartofi
– o căpățână de usturoi
– o ceapă

Mult de preparare

Coastele se spală și se curăță de pielița fină, argintie, în caz nu le-ați cumpărat deja
curățate de această pieliță. Apoi se porționează în bucăți de câte două-trei coaste.

Condimentarea
Se condimentează cu sare, piper, o linguriță de boia de ardei și aproximativ o linguriță de cimbru uscat. Se ia o tavă sau, cel mai bine, un ceaun de fontă cu pereții groși, cum este un dutch oven, se încălzește cuptorul la 180 de grade C, se toarnă două cești de apă caldă, se pun coastele în ceaun, se acoperă cu capacul din dotare sau, în cazul tăvii de friptură, se acoperă cu folie de aluminiu și se dau la cuptor la 180 de grade C, preț de 30 de minute.

Pregătirea legumelor
După ce am băgat deja coastele la cuptor, avem timp să ne ocupăm de legume. Curățăm o ceapă pe care o tăiem în sferturi, apoi, după ce am și spălat-o evident, curățăm o căpățână de usturoi și spălăm usturoiul.
Apoi curățam un kilogram de cartofi pe care-i tăiem în bucăți de aproximativ un centimetru grosime. Punem toate legumele într-un castron după ce le-am spălat, evident și le condimentăm cu sare, boia de ardei și o linguriță de cimbru uscat.
După ce coastele s-au copt prima jumătate de oră la 180 de grade, ridicăm capacul și aranjam legumele împrejurul coastelor. Punem capacul la loc și le lăsăm împreună la 180 de grade încă o oră.
După acest timp, scoatem capacul, creștem temperatura la 200 de grade și lăsăm la rumenit timp de 30 de minute. Verificăm dacă a scăzut cumva prea mult nivelul lichidului, eventual mai adăugăm o jumătate de cană de apă. Ideea este să facem o friptură rumenă cu cartofi aurii și ceapă caramelizată și usturoi caramelizat și nu o fiertură lungă. Dar, dacă nu mai există lichid de nicio culoare, preparatul nostru se va arde, deci trebuie să ne asigurăm că există un minim de lichid.

Aceasta este toată rețeta! Coastele ies extraordinar de fragede sunt teribil de gustoase doar cu aromele lor naturale, carnea se desprinde de pe os! Iar cartofii se topesc pur și simplu în gură, este una dintre rețetele care se bucură de multă apreciere în familia mea. Chiar și copiii mănâncă! Care de altfel sunt foarte mofturoși și din acest motiv o fac foarte des. Poftă bună!

Vafe simple de casă

Un desert simplu de făcut, relativ rapid și care e foarte iubit de copii!

Ingrediente pentru aproximativ opt vafe:

– 4 ouă,
– 100 de grame de unt topit,
– 300 de grame de făină,
– 300 de grame de lapte,
– coaja rasă de lămâie,
– un praf de sare,
– vanilie,
– 4 linguri de zahăr (opțional),
– zahăr pudră,
– un pic de unt pentru ungerea aparatului (max. 50g)

Mod de preparare

Luăm două castroane bine spălate și uscate pe care le degresăm suplimentar cu o bucățică de prosop/hârtie de bucătărie înmuiată în oțet. Facem același lucru și cu paletele mixerului. Acest rest de aciditate care va rămâne pe paletele mixerului, respectiv în castroane va ajuta la baterea albușurilor. Separăm albușurile de gălbenușuri si apoi batem albușurile cu un praf de sare până când obținem o spumă tare. Adăugăm patru linguri de zahăr și batem până când spuma devine fermă, densă și lucioasă. De obicei e indicată cantitatea de zahăr în grame, dar aici depinde de modul în care plănuiți să servițe vafele. Familia mea le mănâncă doar cu puțin zahăr pudră, de aceea eu adaug câte o lingură de zahăr pentru fiecare ouă din rețetă. Dacă în schimb doriți să mâncați vafele, de pildă, cu dulceață sau cu frișcă și fructe, puteți să omiteți complet zahărul din compoziție. Iar dacă vi se pare mult, atunci puteți să-l reduceți, nu este atât de important.
După ce albușurile sunt deja bătute spumă tare, folosim paletele aceluiași mixer pentru a bate și gălbenușurile împreună cu coaja rasă de lămâie și cu zahărul vanilat până când ajung la consistența unei maioneze, astfel și ele mai încorporează puțin aer, sigur mult mai puțin comparativ cu albușurile.
Acum renunțăm la mixer și lucrăm doar cu spatula. Răsturnăm gălbenușurile în castronul cu albușurile, adăugăm și untul topit și cei 300 de mililitri de lapte și ceenem deasupra și 300 de grame de făină. Amestecăm totul cu mișcări ușoare de sus în jos pentru a nu pierde aerul încorporat în compoziție. E important să lucrăm cu delicatețe, dar totuși să ne asigurăm că nu avem cocoașe de făină.

Coacerea vafelor
Luăm o pensulă de silicon și o bucățică de unt de preferință moale, trecem pensula prin bucățica de unt, iar urmele de unt care rămân pe pensula sunt mai mult decât suficiente pentru au unge aparatul de vafe pe care în prealabil l-am încălzit. Aparatul se încălzește, băgându-l în priză în funcție de ce setări are, eu îl încălzesc la setarea maximă care în cazul meu este poziția cinci, apoi îl dau înapoi la poziția patru pentru a coace vafele.
Înainte de fiecare vafă pensulăm puțin unt, atât pe partea superioară, cât și pe partea inferioară a aparatului și apoi turnăm în aparatul de vafe aproximativ două polonice mici de compoziție. Depinde aici și de cât de groase vă doriți să iasă vafele, dar și de puterea pe care o are aparatul dumneavoastră.
E posibil ca dumneavoastră să fiți nevoiți să ajustați timpii de coacere. În principiu eu le coc patru minute. După aceste patru minute deschid aparatul și dacă mi se pare că nu sunt suficient de bronzate, le întorc cu o spatură de lemn și poate le mai las un minut. E vorba aici și de preferințele personale.
După ce le scot din aparate, le pudrez cu zahăr pudră și le servesc imediat calde.
Familia mea este mereu încântată când fac aceste vafe simple! Cele care rămân, se pot stivuit pe o farfurie care apoi se acoperă cu a folie alimentară de plastic și ele rezistă bine la frigider câteva zile. Iar înainte de a fi consumate, se pot pune două-trei minute în friteuza cu aer cald neîncălzită la aproximativ la 160 de grade și devin la fel de proaspete și de apetisante ca atunci când erau proaspăt scoase din aparatul de vafe. Poftă bună!

Pizza cu maia naturală

Fac de ani buni acest aluat de pizza tocmai pentru că mi se pare ceva deosebit. E drept ca are nevoie de ceva timp, dar vorbim de o perioadă de 2-3 zile de dospire la frigider în care nu trebuie să faceți absolut nimic și acesta e un aluat fără frământare, deci singurul “efort” constă în planificarea momentului în care să amestecați ingredientele. Credeți-mă că rezultatul merită din plin! Să vă mai spun că noi facem săptămânal numai această rețetă de pizza?

Ingrediente pentru 6 pizza cu diametrul de 30cm:
– 50g griș
– 500g de făină de alac, dacă nu aveți folosiți făină de pizza sau 00 cu minim 12% proteină
– 1g drojdie uscată sau 2g drojdie proaspătă
– 6-8g sare
– 38g ulei de măsline
– 200g de maia naturală activă
– 325g de apă

Aluatul
Greu s-ar mai putea găsi un aluat mai ușor de produs decât acesta: pur și simplu se amestecă toate ingredientele într-un bol cu o spatula până se combină. Începem cu grișul și cu făină în care amestecăm sarea, e mai bine ca sarea sa nu fie toată concentrată într-un loc atunci când se întâlnește cu drojdia și cu maiaua.

Consistența inițială e destul de subțire și extrem de lipicioasa, nu e nevoie de frământare, dar e nevoie de cântărirea tuturor ingredientelor. Toată operațiunea nu ia mai mult de cinci minute. Apoi se acoperă cu folie de plastic și se dă la frigider la 2-5C timp de 2-3 zile ideal, dar minim 24h. Cu cât aluatul dospește lent la frigider o perioadă mai îndelungată, cu atât va dezvolta un profil de arome mai complex. Această pizza este una pe care vă veți dori sa o mâncați în primul rând pentru calitatea extraordinară a aluatului care va înnobila orice alte ingrediente veți alege să îi adăugați deasupra. Vorbim de o pizza de mare clasă aici și acest lucru se simte de la prima îmbucătură!

Pre-modelarea
Cu aproximativ două ore înainte de momentul la care vă doriți să consumați pizza e momentul să o portionați și pre-modelați. Eu mereu mă ajut de cântar și recomand tuturor același lucru. Se separă bucăți de aluat de aproximativ 200g. Dacă vreți să fiți exacți, cântăriți aluatul si împărțiți la 6 și veți avea pizza egale. Modelam aluatul sub forma unei bile prin plierea capetelor dedesubt și apoi pentru a o tensiona puțin o tragem de câteva ori pe masă. Punem bilete astfel pre-modelate pe o folie de silicon presărată cu puțin griș, le presăram și deasupra cu puțin griș și cu făină și le lăsăm la dospit neacoperite timp de o ora-o oră și jumătate, în funcție de cât timp avem la dispoziție.

Modelarea
Pe o lopată pentru băgat pizza în cuptor ori, în absența acesteia, pe un tocător de lemn neted, presarăm puțin griș și nițică făină care, pe de o parte, vor preîntâmpina lipirea aluatului și, pe de altă parte, îl vor ajuta să alunece pe piatra de copt. Luăm o bilă de aluat, o mai presărăm ușor cu făină la nevoie și o întindem direct pe lopată cu degetele până formăm un disc cu diametrul de circa 30cm care are marginile ceva mai groase decât centrul. Mâinile se țin ușor încrucișate, în așa fel încât degetele sa formeze un V și se apăsa din aproape în aproape până ajungem la diametrul dorit. Evident ca ideal este să nu găurim aluatul pentru că pe acolo se va scurge sosul și pizza se va lipi de lopată, deci dacă se întâmplă e important să peticim rapid gaura.

Definitivarea pizzei
Punem o lingură de sos Marinara pe pizza (nu îl înlocuim cu vreun ketchup cumpărat, nu e același lucru) și restul de ingrediente, după preferințe. La noi în familie punem în general măsline verzi feliate, ceapa eșalotă, ardei roșu, ciuperci proaspete, șuncă presata și brânză proaspăt rasă. Aici e treabă de gust dacă doriți pizza cu ton, cu salam ori cu alte combinații de brânzeturi, fiecare e liber sa aleagă ce ii place și ce are la îndemâna.

Coacerea
Pe lângă timpul lung de dospire, ingrediente și tehnica de modelare, coacerea e de mare importanță atunci când vă doriți o pizza de mare clasă. Probabil ați observat de la pasul anterior ca nu lucrăm cu hârtie de copt. Deși eu apreciez utilitatea hârtiei de copt în bucătărie, în acest caz nu doar că nu-și are rostul, dar folosirea ei ar face imposibilă obținerea blatului crocant pe care ni-l dorim. Sigur că hârtia de copt ar preîntâmpina lipirea aluatului și ar elimina mizeria care se creează în casă când lucrăm cu un strat de făină și griș pe lopată, dar ar scădea considerabil calitatea produsului finit și, din punctul meu de vedere, acest compromis este inacceptabil. Așadar fără hârtie de copt! Și fără tăvi speciale de pizza din același considerent!
Acum ca am lămurit ce NU ne trebuie, să trecem la ce ne trebuie neapărat: o piatră bună de pizza și un grătar cu capac capabil să atingă cel puțin 250C. Noi avem două pietre de pizza de 30 x 40cm de șamotă groase de 4cm (a câte 7kg bucata) și le recomand tuturor in detrimentul celor de cordierit. O astfel de piatră trebuie încălzită cu cel puțin 30 de minute înainte și e soluția cea mai la îndemână pentru a obține rezultate cât mai asemănătoare cu cele dintr-un cuptor cu lemne. Merită investiția! Eu o folosesc mereu și la coacerea cozonacilor și ocazional la coacerea pâinii.
Dacă piatra de pizza a fost preîncălzită la 250C timp de cel puțin 30 de minute, din momentul în care punem cu lopata pizza pe piatră și închidem capacul grătarului care arde în continuare pentru a menține cele 250C, ea are nevoie de 7-8 minute. Știm că e gata atunci când inelului exterior de aluat e frumos crescut și prezintă acele tipice “pete de leopard”, mici pete maronii intercalate cu porțiuni aurii de aluat. O pizza făcută se poate trage foarte ușor de pe piatră pe o farfurie folosind o furculiță; de piatră fierbinte nu se va lipi nici cel mai lipicios aluat (aluaturile cu grad mare de hidratare sunt teribil de lipicioase). Noi îndepărtăm stratul de făină și griș depus pe piatra de copt după fiecare pizza pentru a nu ajunge ca noua pizza să se murdărească de cenușă. Acum nu ne mai rămâne decât să punem frunze proaspete de busuioc pe pizza și să savurăm aluatul subțire, crocant, deosebit de aromat, uns cu un sos fructat de roșii și garnisit în funcție de preferințele fiecăruia. Vă va ieși acasă o pizza mai faină decât la pizzerie, dar să nu mă credeți pe cuvânt, ci puneți rețeta la încercare si sigur vă va încânta!

Prăjitura cu brânza arsă în stil basc, prăjitură cu brânză arsă San Sebastián

Prăjitura de față este oarecum o contradicție în termeni, pe de o parte este o prăjitură delicioasă, dar și una care este foarte ușor de realizat și mai mult decât atât, o prăjitură care contravine aproape tuturor regulilor bine stabilite care se aplică prăjiturilor cu brânză! Aceasta este o prăjitură care poate fi făcută foarte rapid de către oricine, chiar și de către un începător pentru că nu are nevoie de tehnici speciale, ba mai mult după cum spuneam, ea contravine acestora. Așadar, nu aveți ce greși și nu se poate să nu vă iasă!

Deși calcă in picioare regulile bine stabilite și care, de altfel, își au rolul lor în cofetărie, vorbim de o prăjitură cu un rezultat fabulos la un minim de efort. Iată de ce avem nevoie pentru o prăjitură cu diametrul de 26 de centimetri:

– 600 de grame de cremă de brânză gen Philadelphia sau orice altă marcă,
– 210 grame de zahăr
– un plic de zahăr vanilat sau, preferabil, miezul de la o păstaie de vanilie
– 9-10 ouă in funcție de dimensiune, dintre care vom folosi
– trei gălbenușuri și
– șase ouă întregi (este vorba de 300 de grame de ou cântărite, deci dacă ouăle dumneavoastră sunt mai mici poate veți avea nevoie de 10 ouă in total)
– 15 grame de făină și
– 400 de mililitri de smântână pentru frișcă

Mod de preparare

Este bine dacă crema de brânză este la temperatura camerei, dar se poate lucra și cu cremă de brânză rece. Începem prin a amesteca crema de brânză (600g) cu un tel cu cele 210g de zahăr până când acestea formează împreună o cremă cu o consistență ușoară și, foarte important, până când toate granulele de zahăr s-au dizolvat. Apoi, se răzuiește miezul păstaii de vanilie și se amestecă iar. Se adăugă pe rând, unul câte unul, gălbenușurile de ou (în total 3). După cum spuneam, la această rețetă încălcăm aproape toate regulile de cofetărie, dar este foarte important să adăugăm ingredientele pe rând și să le amestecăm pe îndelete pentru a le emulsiona – acest lucru va face o mare diferență în preparatul final. Așadar nu le adăugăm pe toate deodată, pentru că nu vom avea parte de același rezultat la final.
Apoi cântărim 300 de grame de ou. Cel mai simplu este să punem un castron pe cântar, să facem tara și să spargem nouă ouă întregi în el.Vedem dacă mai avem nevoie și de al 10-lea. Eu am făcut această prăjitură și iarna când ouăle de găină sunt ceva mai mici și 10 ouă au avut exact 302 grame. Batem întâi ouăle acestea într-un castron cu furculița și apoi le adăugăm în castronul cu crema de brânză în trei tranșe, amestecând foarte bine între aceste tranșe. După cum spuneam, ideea este să emulsionăm ingredientele, să fie foarte bine amestecate.
Apoi se adaugă cele 400 de grame de smântână pentru frișcă pe care o adăugam tot în a trei tranșe și la final cerem deasupra doar 15 grame de făină. Este vorba de o prăjitură care nu are blat și care este practic toată numai brânză! Aceasta a fost toată prăjitura, nu-i așa că a fost foarte ușor?
Transferarea în formă și coacerea

Luăm o formă de a tort cu diametrul de 26 centimetri și o așternem cu hârtie de copt. Cel mai ușor este să punem două foi de hârtie de copt în cruce în așa fel încât marginile să fie mai înalte de jur împrejur. O îndoim în așa fel încât să se răsfrângă peste marginea formei, turnăm compoziția în formă și o dăm în cuptorul preîncălzit la 230 de grade Celsius, reducem imediat cum închidem usa cuptorului temperatura de la cea de preîncălzirea la 220 de grade și o coacem la 220C cel puțin timp de 25 de minute. Este foarte important ca în momentul în care o scoatem din cuptor prăjitura deasupra să fie arsă, ea nu se numește prăjitura arsă degeaba, ci pentru că acest strat ars, care este de un maro închis, dar totuși nu negru îmbunătățește mult gustul prăjiturii. Acest strat este caramelizat și el ajută ca prăjitura să aibă o complexitate, să aibă un profil mult mai interesant. În momentul în care scoatem prăjitura din cuptor, mijlocul ar trebui să fie încă moale și tremurător.

Răcirea prăjiturii
O lăsăm aproximativ o oră la răcit până când ajunge la temperatura camerei și apoi o dăm la frigider neacoperită peste noapte. Ea trebuie să stea cel puțin șase ore, dar cel mai bine 24 de ore în frigider pentru că atunci textura va fi și mai bună.

Este de dorit ca prăjitura să aibă marginile neuniforme de la hârtia de copt și este de dorit, de asemenea, spre deosebire de a New York cheesecake, care trebuie să nu aibă niciun fel de crăpături să aibă și crăpături la suprafață și evident acea suprafață caramelizată. Acesta este un tip special de prăjitură, cu un gust nemaipomenit, pe care vi-l recomand din suflet, dacă o veți face, cu siguranță nu veți regreta!

Poale-n brâu – Plăcinte moldovenești cu multă brânză

Mama mea a condus vreme de mulți ani o patiserie în Bacău și a avut un succes teribil cu aceste plăcinte, dar abia după ce a reușit să impună rețeta ei – pe care o prezint în continuare – la nivelul întregii rețele de patiserii din oraș, la vremea aceea liderii de piață. Deși plăcintele au devenit brusc sensibil mai scumpe, clienții au apreciat calitatea și faptul că nu aveau doar urme de brânză, ci erau doldora de umplutură. În fiecare zi se vindeau mii de bucăți, mirosul de plăcinte proaspăt scoase din cuptor efectiv scotea oamenii din blocurile din jurul patiseriei si îi aducea la tejghea. De altfel, cred că acesta este unul dintre mirosurile de căpătâi ale zilelor acelea magice și lipsite de orice griji ale copilăriei: aroma plăcintelor aburinde care transformau orice zi într-o sărbătoare.

Ingrediente:
-1kg făină
-1kg brânză pentru prăjituri
– 6 linguri cu vârf de zahăr + 3 lingurițe
– 4 plicuri de zahăr vanilat
– 8 ouă
-2 lingurițe rase de sare
– 450ml de lapte
– 1 lingură de griș
– Coaja rasă de la 2 lămâi bio
– 42 g de drojdie proaspătă
– 3 linguri de unt sau ghee
– un pic de ulei pentru modelat
– 250g stafide

– Hârtie de copt sau coli refolosibile de silicon

Aluatul

Se începe cu o maia. Se face o adâncitura in kilogramul de făină într-un lighean mare. Se dizolvă o linguriță de zahăr in 5 linguri de lapte călduț (40C) și în acest lichid se dizolvă drojdia și se adaugă puțină făină cât să iasă un aluat moale ca un piure. Se lasă la crescut 10-15 minute, cât sa își tripleze volumul.
În acest timp se pun intr-un castron mărișor 3 ouă și se bat cu telul cu 3 linguri cu vârf de zahăr și cu două pliculețe de zahăr vanilat, o linguriță de sare, trei linguri de unt și se înglobează apoi și cei
400ml de lapte călduț rămas. Apoi această masă se înglobează cu maiaua crescută și cu toată făină. Se poate pune coaja rasa de la o lămâie bio. Se frământă până se desprinde aluatul de pe pereți (vreo 5 minute cu un mixer de mână). Se lasă la crescut 1h minim, acoperit.

Umplutura

Se bat 3 ouă cu 3 linguri cu vârf de zahăr, două pliculețe de zahăr vanilat, o esență de vanilie, o linguriță de sare, coaja rasa de la o lămâie bio, o lingură de griș, brânză și
stafidele. Dacă folosiți 750g de brânză dulce și 250g de brânză feta, nu mai adăugați lingurita de sare la umplutură, dar o folositi pe cea de la aluat. Eu cel mai adesea folosesc 500g Magerquark, 250g Quark 40% și 250g de brânză feta.

Modelat
Se aștern 3 tavi mari cu hârtie de copt sau cu folie specială de silicon.
Aluatul se împarte în 32 de părți. (Întâi în două, apoi prima jumătate din nou în două și ulterior în câte 8. Se repetă operațiunea la a doua jumatate.) Se fac mingiute care apoi se întind cu sucitorul insistând pe margini și lăsând în centru un dom mai ridicat și, implicit, , mai gros. Se pune o lingură bună de compoziție în centru. Se suprapun lateralele in centru si se apasă (preveștitul) și apoi capetele in x. Se pun in tava tapetata cu hârtie de copt. Se lasă 30 de minute la crescut în tavă.
Chiar înainte de coacere, se bate un ou cu o linguriță de zahăr și cu un praf de sare și se muruiesc de câte două ori plăcintele.

Coacere
Se bagă tăvile (se poate și câte 2 deodată dacă aveți ventilație) în cuptorul preîncălzit la 160C, timp de 45 de minute.

Servire
Plăcintele se pot presăra cu zahăr pudră vanilat cât sunt fierbinți, dar noi le preferăm simple. Cât sunt fierbinți adesea nu par suficient de dulci, mai ales că această rețetă are comparativ puțin zahăr și puțin unt. Când se vor răcori, veți constata însă că sunt potrivit de dulci.

Păstrare
Plăcintele se păstrează fără probleme timp de o săptămână într-o pungă de plastic la frigider. Înainte de a fi consumate se pot încălzi timp de 4 minute la 160C la friteuza cu aer cald și vor redeveni la fel de pufoase și de bune ca și atunci când au ieșit din cuptor.

Poftă bună!

Pui cu legume în stil asiatic – Chicken Stir Fry

Aceasta e prima rețetă de pui cu legume pe care am încercat-o și s-a bucurat de tare mult succes. Am tot făcut-o o perioadă și apoi nu știu cum am uitat-o, până când mi-am amintit că aveam o rețetă delicioasă în stil asiatic și am răscolit până când am găsit-o. Acum o consemnez și pe blog pentru că nu vreau să o mai rătăcesc vreodată. E o mâncare atât de gustoasă și plină de legume pe care aș mânca-o și de trei ori pe săptămână fără să mă plictisesc. O recomand cu mare căldură!

Ingrediente pentru 6 porții:

– o căpățână de usturoi

– 800g piept de pasăre (curcan sau pui)
– 160ml sos de soia (2/3 cana standardizata)
– 50g de zahăr brun (4 linguri sau 1/4 de cana standardizata)
– o lingură de amidon
– o lingură de ghimbir ras
– o lingură de usturoi ras
– un sfert de linguriță de fulgi de chilli
– 2 linguri de ulei de susan
– un broccoli
– o ceapă
– 240g de morcovi tăiați rondele (o cana standardizata)
– un ardei gras tăiat fâșii
– 400g de orez basmati (2 căni standardizate)

Nu e niciun secret că am preluat această minunată rețetă de pe un site american și de aceea apar și măsurile volumetrice tipice în căni standardizate. Deși eu prefer să folosesc gramaje, mi-am achiziționat și un set de căni și doua chiar de linguri etalon, nu e vorba așadar de orice canita ori ceșcuța găsiți prin casă.

Marinarea carnii
Începem prin a tăia pieptul de pasăre în bucățele cam de dimensiunea unui dumicat, astfel și aromele din marinadă se vor infuza mai repede.
Curățam usturoiul și îl dăm pe răzătoare dimpreună cu ghimbirul. Pentru a face economie de vase de spălat, folosesc adesea tăvița în care am cumpărat carnea și pentru marinare, iar la finalul rețetei o arunc.
Într-un mic bol, amestecăm lingura de amidon cu cele 50g de zahăr brun și cu cei 140 mI de sos de soia cu ajutorul unui tel in miniatură. Adăugăm sfertul de linguriță de fulgi de chilli și turnam totul peste bucățile de carne și usturoiul și ghimbirul deja rase în tavița de marinare. Lăsăm acoperit cel puțin 15 minute la odihnă în frigider.

Călirea legumelor
Într-un work încălzim la foc mediu-mare o lingură de ulei de susan și calim ceapa, urmată de rondelele de morcov, de bucățile de ardei și de buchetelele de broccoli preț de 5 minute cât să se înmoaie doar puțin. Le scoatem pe o farfurie si le dăm deoparte.

Gătirea cărnii
În același wok încălzim lingura de ulei de susan rămasă si călim carnea fără marinadă până când se rumenește (reacția Maillard de caramelizare e cea care conferă savoare mâncării), cam 2 minute pe fiecare parte.

Combinarea tuturor ingredientelor
Acum, în ultima fază, adăugăm și legumele călite înapoi în wok peste came, turnam și marinada, aducem totul la fierbere preț de 5-7 minute până când bucățile de carne nu mai am miezul roz, semn că s-au gătit. Se servește alături de orez basmati, evident fiert. Poftă bună!